Amintirile..imagini halucinante si trecatoare ale vietii..
Orice ai face nu le poti uita..penrtu ca sunt amintiri..frumoase..urate..nu conteaza..
Amintirea e o marcă de neşters despre ceea ce ai făcut..unelte scoase pentru prima oară, emoţii nebănuite, culori amestecate cu frânturi de conversaţie...etape care nu se mai repetă, momente care nu se mai întorc, speranţe care încă te bântuie.
Momente pierdute în timp, visuri eşuate pe ţărmurile dorinţei, cuvinte nespuse...deziluzie.
Amintirile te ţin în viaţă în astfel de momente.
Amintirile rămân pentru totdeauna, dacă ai noroc.
Amintirile te trag de mânecă în cele mai nepotrivite situaţii, cu glasul lor de bunică înţeleaptă: "Mai ştii cum era când...?"
Amintirile creează comparaţii, amintirile creează visuri, speranţe noi, dorinţe mai puternice decât tine.
Amintirile nu ţin de cald sau de foame, dar ţin de singurătate.
Doar aminteşte-ţi cum era!
Şi pentru un moment vei fi acolo, în trecut, exact ca atunci, sau poate mai matură, şi vei spune: "Ce frumos a fost!"